Cuprins

Cuvânt înainte

Introducere

PARTEA I-A: Fundamentele programării

Calculatorul este agenda, telefonul şi televizorul secolului următor. Ştiţi să-l folosiţi?

Capitolul I: Arhitectura calculatoarelor

Modul în care programăm un calculator depinde direct de modul în care acesta este construit. Nu putem gândi reprezentarea şi prelucrarea informaţiilor fără să ştim care sunt principiile constructive de bază ale calculatorului pentru care gândim. De aceea, înainte de toate, să încercăm să aflăm cum funcţionează un calculator modern.

Capitolul II: Limbaje de programare

Pentru a putea programa, este necesar să avem cu calculatorul un limbaj comun, numit limbaj de programare, cu ajutorul căruia să descriem informaţiile pe care dorim să le prelucrăm şi modul în care acestea trebuiesc prelucrate. Limbajele de programare actuale, deşi foarte diferite între ele, oferă în principiu aceleaşi tipuri de informaţie primitivă şi aceleaşi tipuri de operaţii.

Capitolul III: Reprezentarea informaţiilor cu obiecte

Programarea orientată pe obiecte este cea mai nouă tehnologie de proiectare a programelor de calculator. Aceasta ne permite, în esenţă, să modelăm informaţiile cu care lucrează calculatorul într-un mod similar cu acela în care percepem obiectele reale: fiecare obiect este un uniune între proprietăţi şi comportament.

PARTEA A II-A: Descrierea limbajului Java

Despre un om care ştie două limbi se spune că este de două ori mai deştept. Dar ce spuneţi despre un programator care ştie două limbaje?

Capitolul IV: Structura lexicală Java

La începutul prezentării fiecărui limbaj de programare trebuie să definim exact setul de caractere cu care lucrează limbajul, modul de construcţie a identificatorilor, comentariilor şi literalilor specifici, care sunt operatorii şi separatorii limbajului. În plus, trebuie să avem o listă completă a cuvintelor rezervate Java.

Capitolul V: Componente de bază ale programelor Java

Componentele de bază ale oricărui limbaj de programare sunt variabilele, expresiile şi instrucţiunile. Ca orice alt limbaj de programare, Java îşi defineşte propriile tipuri de date, implementează principalele instrucţiuni ale programării structurate şi îşi defineşte propriii operatori şi modul în care pot fi folosiţi aceştia la construcţia expresiilor.

Capitolul VI: Obiecte Java

Pentru a fi un limbaj orientat obiect, Java trebuie să definească o cale de a crea noi clase de obiecte şi de a le instanţia. În plus, limbajul trebuie să ofere suport pentru principalele trăsături ale limbajelor orientate obiect: încapsulare şi derivare.

PARTEA A III-A: Tehnici de programare în Java

A cunoaşte o limbă nu este totul. Mai trebuie să ai şi ceva de spus.

Capitolul VII: Modele de programare

Modul în care este lansat un program şi modul în care evoluează execuţia sa ulterioară depinde de limbajul în care a fost scris programul şi de mediul hardware şi software în care rulează programul. Limbajul Java defineşte două moduri diferite pentru execuţia programelor: aplicaţiile Java şi apleturile Java.

Capitolul VIII: Structura programelor

În mod normal, sursele unui program complex sunt împărţite în mai multe fişiere pentru o administrare mai uşoară. În Java, există în mod normal câte un fişier sursă pentru fiecare clasă de obiecte în parte. Limbajul Java defineşte o serie de structuri sintactice care permit conectarea codului rezultat în urma compilării diferitelor clase precum şi organizarea acestor clase într-o structură ierarhică de pachete.

Capitolul IX: Fire de execuţie şi sincronizare

În contextul sistemelor de operare moderne, lucrul cu fire multiple de execuţie este în acelaşi timp o necesitate şi o modă. Din păcate, fiecare sistem de operare îşi defineşte propria sa bibliotecă de funcţii pentru a suporta această facilitate. Limbajul Java, pentru a fi portabil cu adevărat, este obligat să-şi definească propriul său suport pentru firele multiple de execuţie.

Bibliografie