Cuvânt înainte

Deşi trăim într-o societate în care rata de schimb a tehnologiei a ajuns să ne depăşească, există domenii care se schimbă mult prea lent faţă de aşteptările noastre. Să luăm de exemplu calculatoarele. Nu există zi în care să nu auzim de noutăţi în ceea ce priveşte viteza, numărul de culori sau miniaturizarea. Nu există zi în care să nu auzim de noi aplicaţii şi de noi domenii în care a fost introdusă informatica. Şi totuşi, nimic esenţial nu s-a schimbat în partea de fundamente. Aceeaşi arhitectură numerică guvernează întreg spectrul de calculatoare aflate azi pe piaţă ca şi acum jumătate de secol.

În ceea ce priveşte comunicaţia om-calculator, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Deşi nu mai comunicăm folosindu-ne de cifre binare şi nici în limbaje apropriate de maşină, comunicăm în continuare folosindu-ne de câteva primitive structurale de tip bucle sau condiţii plus directive de calcul şi transfer al informaţiilor. Abstracţii precum programarea logică, funcţională sau orientată obiect nu extind blocurile de bază cu care acţionăm asupra maşinii, le fac doar mai accesibile pentru modul nostru de a gândi.

Într-un fel, programarea face exact aceeaşi greşeală pe care a făcut-o şi logica clasică statuând că orice enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals, fără nici o altă nuanţare. În pasul imediat următor s-au stabilit câteva enunţuri adevărate fără demonstraţie şi s-a considerat că toate celelalte enunţuri trebuie deduse din ele. Programarea a făcut aceleaşi presupuneri în ceea ce priveşte comunicaţia om-calculator: există câteva primitive funcţionale de bază şi toată comunicaţia trebuie să poată fi exprimată cu ajutorul acestora.

În aceste condiţii, este normal ca apariţia fiecărui nou limbaj de programare să trezească un interes major în lumea informatică. De fiecare dată, sperăm că noul limbaj ne va permite o exprimare mai uşoară, mai flexibilă, mai bogată. De aceea, la apariţia fiecărui limbaj de programare care promite să iasă din anonimat, ne grăbim să aflăm care sunt principalele facilităţi care ni se oferă.

Apariţia limbajului Java a fost însoţită de multă publicitate şi de mult scepticism. Părerile au variat de la a spune că Java este o revoluţie în programarea calculatoarelor şi, mai ales, a reţelelor de calculatoare până la afirmaţii care neagă orice caracter novator al noului limbaj şi care pun succesul Java în exclusivitate pe seama renumelui de care se bucură firma Sun şi a campaniei publicitare inteligent condusă de marketingul acestei firme.

Indiferent însă de motivul pentru care limbajul Java a ajuns la cota extraordinară de popularitate pe care o simţim cu toţii, sentimentul general este acela că Java a devenit deja o realitate şi va rămâne aşa pentru suficient de mult timp. Suficient de mult pentru a fi interesaţi să apreciem în cunoştinţă de cauză care este adevărul despre acest nou limbaj. Oricum, de la apariţia limbajului C++, acum mai bine de un deceniu în urmă, nici un alt limbaj nu a înnegrit atâta hârtie şi nu a adus atâtea beneficii vânzătorilor de servicii Internet.

Sper ca această carte să ofere suportul de care aveţi nevoie pentru a vă putea forma propria părere: avem în faţă o revoluţie sau un alt fapt comun?

Târgu Mureş, 24 aprilie 1996