Capitolul VII
Structura programelor

• 8.1 Pachete de clase
• 8.2 Importul claselor
• 8.3 Fişiere sursă
• 8.4 Compilare şi execuţie

8.1 Pachete de clase

Clasele Java sunt organizate pe pachete. Aceste pachete pot avea nume ierarhice. Numele de pachete au forma următoare:

[NumePachet.]* NumeComponentăPachet

Numele de pachete şi de componente ale acestora sunt identificatori

Java. De obicei, aceste nume urmează structura de directoare în care sunt memorate clasele compilate. Rădăcina arborelui de directoare în care

sunt memorate clasele este indicată de o variabilă sistem CLASSPATH. În DOS aceasta se setează în felul următor:

set CLASSPATH=.;c:\java\lib

În Unix se poate seta cu comanda:

CLASSPATH=.:/usr/local/lib/java ; export CLASSPATH

dacă lucraţi cu bash . Din această rădăcină, fiecare pachet are propriul director. În director există codul binar pentru componentele pachetului respectiv. Dacă pachetul conţine subpachete, atunci acestea sunt memorate într-un subdirector în interiorul directorului pachetului.

Creatorii Java recomandă folosirea unei reguli unice de numire a pachetelor, astfel încât să nu apară conflicte. Convenţia recomandată de ei este aceea de a folosi numele domeniului Internet aparţinând producătorului claselor. Astfel, numele de pachete ar putea arăta ca în:

COM.Microsoft.OLE
COM.Apple.quicktime.v2

şi aşa mai departe.

8.2 Importul claselor

Desigur, este nevoie ca o clasă să poată folosi obiecte aparţinând unei alte clase. Pentru aceasta, definiţia clasei respective trebuie să importe codul binar al celeilalte clase pentru a şti care sunt variabilele şi metodele clasei respective.

Importul se face cu o instrucţiune specială:

import numeClasă ;

unde numele clasei include şi pachetul din care aceasta face parte. De exemplu:

import java.awt.Graphics;
import java.applet.Applet;

Se poate importa şi un pachet întreg, adică toate clasele aparţinând acelui pachet, printr-o instrucţiune de forma:

import numePachet.*;

De exemplu:

import java.awt.*;

8.3 Fişiere sursă

Codul sursă Java trebuie introdus cu un editor într-un fişier text pe care îl vom numi în continuare fişier sursă. Un fişier sursă poate să conţină declaraţia mai multor clase şi interfeţe, dar doar una dintre acestea poate fi declarată publică. Utilizarea celorlalte clase este limitată la fişierul respectiv. Mai mult, nu putem avea în acelaşi timp o interfaţă publică şi o clasă publică declarate în acelaşi fişier sursă.

Dacă dorim să înregistrăm codul clasei într-un anumit pachet, putem să includem la începutul fişierului sursă o declaraţie de forma:

package numePachet;

dacă această declaraţie lipseşte, clasa va fi plasată în pachetul implicit, care nu are nume.

Structura generală a unui fişier sursă este următoarea:

[ DeclaraţiePachet ][ InstrucţiuneImport ]*[ DeclaraţieDeTip ]*

unde declaraţia de tip poate fi o declaraţie de clasă sau de interfaţă.

8.4 Compilare şi execuţie

Fişierele sursă Java au obligatoriu extensia .java . Numele lor este identic cu numele clasei sau interfeţei publice declarate în interior. În urma compilării rezultă fişiere cu nume identice cu numele claselor dar cu extensia .class indiferent dacă este vorba de o clasă sau o interfaţă. Fişierul .class este generat în directorul local şi nu direct la locaţia pachetului.

Compilarea se face cu o comandă de forma:

javac FişierSursă .java

Comanda aceasta, ca şi celelalte descrise în acest paragraf este specifică mediului de dezvoltare Java pus la dispoziţie de Sun, numit JDK (Java Development Kit). În viitor este probabil să apară multe alte medii de dezvoltare care vor avea propriile lor compilatoare şi interpretoare şi, posibil, propriile linii de comandă.

La compilare, variabila sistem CLASSPATH trebuie să fie deja setată pentru că însuşi compilatorul Java actual este scris în Java.

Pentru lansarea în execuţie a unei aplicaţii Java, trebuie să introduceţi comanda:

java NumeClasă

unde numele clasei este numele aplicaţiei care conţine metoda main . Interpretorul va căuta un fişier cu numele NumeClasă.class şi va încerca să instanţieze clasa respectivă.

Pentru lansarea unui aplet veţi avea nevoie de un document HTML care conţine tagul APPLET şi ca parametru al acesteia

name=NumeClasă.class

La lansarea unui aplet, clasele care sunt apelate de clasa principală sunt mai întâi căutate pe sistemul pe care rulează navigatorul. Dacă nu sunt acolo, ele vor fi transferate în reţea. Asta înseamnă că transferul de cod este relativ mic, trebuie transferat doar codul specific aplicaţiei.